Dragul meu prieten trebuie să-ţi citesc

          Astăzi :), aşa cum încep după primul cuvânt să schiţez un râs timid, m-am simţit mult prea îngândurată să nu-ţi scriu ceva. O zi atât de obişnuită ce nu vroiam să se sfârşească şi totuşi atât de obişnuita, nu se întâmplă nimic.
        Ca de obicei, când m-am trezit dimineaţa, în drum spre şcoală am vorbit cu tine ca şi cum mai pregăti pentru întreaga zi, apoi aştept cu nerăbdare o oră la care mi-am făcut tema să pot lua o notă peste şapte şi înapoi acasă răsfoind foile plictisitoare ce mereu încerc să le găsesc un scop, un sens care să-mi convină mie,  iar printre ele strecurându-se câte un gând ce zboară doar un pic la tine şi înapoi. După câteva rânduri scrise din temă brusc îmi aduc aminte că trebuie să îţi citesc scrisoarea pe care am prezentat-o la şcoală ce am avut-o ca temă, ca şi cum îmi caut motive de a te auzi. Repede îţi caut numele prin telefon, ca de obicei îmi răspunzi doar insistând parcă m-ai lăsa să aştept pentru ce urmează mai bun, iar tu ştii că îmi place asta. Dintr-o dată îţi aud glasul  ferm şi hotărât
 ''Buna Andreea!'
'Eu încercând parcă să te înduioșez îţi răspund cu interjecţia mea caracteristică de la cel mai înalt sunet până la cel mai slab
''Hei Doru!''
Şi îmi reuşeşte de fiecare dată :) Imediat începem să ne spunem lucruri banale ajunând în sfârşit la acea scrisoare dedicată ţie. Ca de obicei îţi citesc uşor emoţionată ştiind că mă asculţi în cea m-ai profundă linişte, deşi în jurul tău aud lătrând câinii. Mă intimidez,de parcă ar fi prima oara când fac asta,încep cu prima propoziție cu zâmbet pe chip apoi continui serioasa'' Parcă ar fi prima scrisoare care ţi-o trimit şi pentru prima oară simt că am atâtea să-ţi spun că nu știu cu ce să încep...hm!Mă gândesc cum o să ţi se pară scrisul meu, știu!Nu este cel mai frumos din lume şi mai știu că asta nu contează atât de mult pentru că este al meu.
   Dragul meu prieten prin această scrisoare vreau să fiu cu tine aşa cum sunt  într-un e-mail sau sms ori la telefon spunându-ţi: hei Doru!Ce ai făcut astăzi?Ce ai mâncat?Aşa cum şi tu mă întrebi de fiecare dată. Uite eu astăzi m-am trezit foarte târziu, fiind vacanţa îmi permit. Am mers la bunica, ea mi-a făcut clătite, delicioase, crede-mă!Apoi ţi-am scris această scrisoare. Încă nu-mi dau seama de ce, cred că vreau să-ţi fac o surpriză sau să te fac să roşeşti ca de fiecare dată când emoţiile te copleşesc.''Aici îţi aud bricheta şi pentru o secundă mă opresc din citit, mi-am dat seama că îţi aprinzi o ţigară, începeam deja să-mi imaginez fumul scurgându-se în sus pe lângă tine, aud cum tragi din ea parcă însetat, asta ma făcut să mă simt aproape de tine. Nu îţi spun nimic, continui să citesc...''  Uneori mă gândesc la cât de norocoasă sunt că exişti în viaţa mea. Deseori aud în jurul meu''prieteni adevărați nu există'' şi aproape de fiecare dată vreau să contrazic, dar sunt prea egoistă, am impresia că toată lumea ar tinde la prietenia ta.
        Când vei primi scrisoarea probabil mă vei adora mai mult pentru că vei avea o parte din mine. Aştept cu drag răspunsul tău şi nu printr-un e-mail, ci prin scrisul tău ce sper să nu mai fie un mister pentru mine.
                                                                        Cu multă dragoste Andreea''
      Se lasă o linişte nerăbdătoare, aştept reacţia ta, dar tu taci, neştiind ce să-mi spui îmi răspunzi simplu:
''Ca de fiecare dată'
'Am înțeles că erai prea emoţionat, nu ştiai cum să-mi răsplăteşti cuvintele. Îmi spui ''Te iubesc draga mea prietenă!'', iar discuţia noastră începea din nou parcă fără nici un sfârşit.

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu