The beginning and the end

Care este rolul inteligentei dacă nu ești fericit cu ea?

De ce să fii conștient de ce-i în jur dacă asta te face să înțelegi lucruri care nu te fac fericit?

Câți dintre cei care te cunosc știu că vocea ta spune mai multe decât vorbești tu?

De ce sa ai valori dacă trăiești în pustietate?

Pentru cine ma lupt eu ?

Cineva se gândește la tine când tu te gândești la cineva?

Te poți considera un ovul norocos doar pentru simplu fapt ca vei simți toate astea?

Gândire pozitiva : pot jongla cu ele

Gândire negativa: care este rostul meu ?



Dragul meu jurnal esti o pacaleala

       Azi este o zi cand
  Alerg cu dor dupa sentimente ce nu imi apartin, dar, pe care le consider superficiale ca si gandirea mea in cea mai mare parte a timpului. Azi visez la idealul meu inconjurat de culori diferite, ondulate, placute simturilor oricare domnisoare cu rochie alba. Iubesc ceea ce nu exista, asa cum iubesc filosofia sau sa am o cutiuta cu scrisorase, desi nici una din ele nu imi aduc respectul din partea altora, cel mult invidiata de gestionara de la chioscul de dupa colt.
  Fiinta din mine isi poate da rasuflarea la fiecare secunda ce poate parea a fi un minut Imagineazati tu orele petrecute in modul acesta, o intreaga lumea cu baloane colorate si prajiturele cu stafide puse la o masa rotunda pe un camp cu iarba deasa si eu mereu stand ghemuita pe un scaun fabricat in '70.Poate dura ore pana ma desprind de cercul meu.
  Cred, in principiul meu ca sunt sunt o fata cu interese finanaciare, cu diferite cunostinte ce imi sunt superficiale si ele, o data ce sunt interesata mai mult de cum imi sta parul intr-un anumit moment, nici asta nu imi aduce respectul din partea celorlalti. Parul imi poate sta ordonat fara sa ma ajute cu nimic.Am mintea unei pitipoance fara ruj tipator de roz.
    Am 18 ani si nu pot trece peste asta. Constientizez ca nu pot spune ca de frumos esti tu dragule si ce calitati ai, nu te pot aprecia pe tine ci, doar ceea ce gandesc despre tine. Nu te pot iubi, iubesc doar ceea ce esti pentru mine. Nici acum! Nu pot spune nimic pentru ca nu vad ceea ce am nevoie sa vad . ''Nu'', nu este cuvantul meu preferat, iar cuvantul ''da'' nu-l suport, este punctul de sprijin pentru propria multumire a oricarei persoane, cand spui da poti spune Dumnezeu.
  Urasc ca nu te pot vedea pe tine dragul meu, fizic si moral. Probabil ma voi marita peste zece ani si nu ma voi mai vedea nici pe mine. Poate fi frustrant ca nu poti privi fiecare detaliu ca cel a oglindei, claritatea este pierduta in stari provocate de cei din exterior, de asta si ajungi la varsta de 30 de ani pe din afara. Sa nu stii de ce faci aia, de ce nu faci altele, cu o sa o faci , cand , defapt ar trebui clar sa fii ''perfect''. Sa ajungi usor la acea stare pe care ti-ai dorit-o dintodeauna.
 Unde mi-o fi acum claritatea?

Dragule,






  Iti scriu din partea celalata de lumea.
  Imi tot spun ca va veni si minutul cand iti voi scrie mai mult si mai profund,mai detaliat ,mai apropiat, dar nu stiu ce vreau sau ce sa spun. Este adevarat ca imi starnesti imaginatia prin modul cum ma tratezi,cu zile tacute, chiar daca, nu ti-am mai dedicat nici o litera in ultima vreme. Sa stii ca ma gandesc la tine!
  Azi sunt multumita si totul e neutru. Totusi, daca ar fi sa ma sfarm in doua, una pe lumea reala, cealalta pe langa lumea reala, as alege sa fotografiez 127 de ore fiecare particica din corpul uman. O stare generala pe ambele continente mentale, o visare realista rezultand un perete imprimat cu fotografii alb-negru, fotografii prin graul copilariei care aproape zgarie delicat pielea calduta, cu palarii tipic varstei de trei anisori, cateodata si domnisori cu mustata tinanand in brate diferite domnisoare cu parul rebel. Parca as fi trait mai constient pe cand aveam 3 ani. Pe atunci putin conta daca erai sau nu fotograf. Apasai butonul si iesea ceva ce putea fi impregnat pe perete, era profesional.

  Dragul meu, in ultima vreme am vrut sa fac o taiere intre cele doua lumi ,ceva mai accentuat ca de obicei. M-am preocupat de realitate si numai de ea, apoi m-am desprins de tot ce inseamna drag, sa vad in cele din urma realitatea in cel mai negativ mod posibil. M-am desprins de mine insumi. Pot numi cele doua ''contiinta'' si ''visare''. Constiinta judeca visele, iar visele analizeaza constiinta. Pur si simplu ma uit la corpul meu si judec ce a mai ramas din el. Acum stiu ca am urat realitatea pentru ca nu voiam sa o recunosc.
  Dragule, m-am gandit de multe ori sa iti impartasesc urmatoarea idee, la prima vedere nici eu nu o inteleg. Poate parea fara esenta. Am constatat de multe ori faptul ca, tot ce am nevoie mi se daruieste in orice moment. Sunt o rasfatata. Acum o ora ma gandeam la simtul realitati, la scurt timp am gasit din intamplare un blog despre asta De o saptamana ma gandesc la cum ar fi sa am o prietena si ea a aparut azi, spunandu-mi lucruri la care si eu ma gandesc. Probabil ca daca m-as gandi la ce inseamna soarele, va aparea ceva sau cineva care imi va vorbi despre el, fara ca eu sa stimulez asta in vreun fel. Cine crede in noroc, va intelege si va trece mai departe cine nu va experimenta ca si mine.