Dragul meu jurnal. Sinceritate

   A trecut puțin timp  de când nu te-am salutat, dar destul să îmi dau seama că un lucru care nu e facut sincer nu este la fel de uman. Am decis și poate înca nu atât de profesional că o să îți spun totul ca atunci când mă uit in cea mai perfectă oglindă. Să se reflecte cele mai sincere momente ție. Hotărât și spus sincer de pe acum.
   Îmi dau seama că acest jurnal va fi unul normal, ca a unei adolescente apoi risc ca aceasta sinceritate să devină plictisitoare și va fi cu toată modestia de care vreau să fiu lăudată.
  Pentru ca în ''cutiuța'' mea se spun și se întreabă multe. Întrebările îmi răstoarnă concepțiile și le așează la locul potrivit până când va veni altă întrebare și un alt loc, cel mai potrivit. Dacă până azi îmi calculam fiecare realizare pe care am avut-o de când m-am născut, mâine aș putea să fiu rece, neclintită de nimic. Aș putea vizualiza toate acele parți unde m-am lăsat dusă de val și am simțit, m-am îndrăgostit de ideea de a simți. Acum spun lejer că m-au dus în jos. M-au ajutat până la o anumită barieră, tocmai până în punctul  de unde pornea rigiditatea. Unde o să mă ducă defapt această răceală?Poate la Galați, la facultate, la un job de care să fiu mandră, până când va veni în sfârșit și momentul când nu o să mai despic nimic în doua și o să dau voie sentimentelor.

  

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu