Moment cu optiunea de infinit

 29 decembrie

M-ai hrănit cu soare, ori cu acele cuvinte pe care le poți privi când sunt pronunțate.
M-ai hrănit cu infinit în maxim șase ore de privit continuu
M-ai hrănit cu ciocolată crezând că ....
Iubitul meu îmi este foame.

Se făceau câte doua ore, se adunau cu douăzeci de atingeri pe minut și nu se calculau niciodată. Ascultam orchestra pe buzele tale, cu părți ale nimănui, plutind pe tavan cuvintele scrum.
Cuvintele moarte și renăscute curgeau din gura ta pe gura mea , pe întreg corpul transformat în roșu, curgeau pe burta ta și se răspândea pe a mea apoi se netezea. 

Pe 25 decembrie



Cu picioarele strânse și pumni adunați la bărbie 
Cărțile din supermarket strigau după o librărie
Fotografiile,
paginile,
cifrele,
familiile de cuvinte,
neajutorate obiecte, 
departajează sentimentele
Culorile, stelele, se înmulțeau
după perdele
melodiile, link-urile, salvate 
într-o magazie
degetele, ochii, împrejmuite
de lanuri
 Apoi de o frică în cădere
Cărțile
din supermarket strigau după mine.





Am dreptul

  Cum să pierzi ceea ce nu ai ? Uite cum cineva într-un moment de sclipire a scris o cărticică cu instrucțiuni de folosire pentru fiecare persoană.
Fiecare avem câteva caracteristici generale de a gândi, de a pune problema, de aceea mie îmi este ușor să te duc în eroare despre ceea ce crezi că ești sau cine ești.
  Ești sclavul meu când tu nu ai încredere în tine, când tu nu iți cunoști drepturile, când tu nu ai principii, când crezi despre tine că ești un idiot, de asta meriți să fii în genunchii mei și sa faci ceea ce spun eu.
Din când în când iți fac poftele, iți cumpăr o ciocolata, iți dau un timp să te răcorești, ca apoi să o iau de la capăt. Am dreptul să mă sprijin pe tine , pe umărul tău dacă simt nevoia fără să iți dau ceva în schimb. Am dreptul să iți coordonez viața, să iți spun că părinții tăi nu exista, că adevărul este relativ în orice condiție, că viata înseamnă bani.
   În timp ce tu ai dreptul să te pierzi în gândurile mele perfide..
   Te împotrivești ?Te jignesc băăiii, cine oi fi tu!

Same letter from a friend:

  Totul e lejer.
  Am auzit treaba asta de atâtea ori încât și-a pierdut sensul, dar încerc să-l regăsesc. Ideea este că putem fi triști, putem fi nervoși, putem fi afectați, putem fi în depresie, și totuși totul poate fi ok. Cu toate astea nu este totul ok. Acum este, dar nu tot timpul. De ce? Teoria spune că datorită gândurilor. Însă ce înseamnă asta în practică? Ei bine gândurile sunt făcute strict cu un scop. Scopul variază extrem de mult, atât de mult încât
nu ne mai dăm seama ca este unul și același scop, dar el este de fapt unul singur. Pe scurt, gândurile sunt soluții la ANUMITE probleme. Soluția și problema, formează împreună un total, ele sunt opuse dar fac parte din același lucru, una e partea negativă și cealaltă e partea pozitivă.
Societatea ne învață că
problema reprezintă partea negativă, iar soluția partea pozitiva, însă treaba asta nu este bătută în cuie. Ce-ar fi de exemplu dacă am avea o mulțime de soluții și nici o problemă? Cam aici ne aflăm cu gândurile, avem prea multe gânduri, mult prea multe în comparație cu ce probleme ne confruntam. Noi trebuie să trăim, nu
să gândim.
  Noi, ca oameni nu ne pricepem tare bine (sau chiar deloc) la multitasking. Mai exact nu prea putem (sau chiar deloc) să facem doua lucruri exact în același timp. Cu alte cuvinte nu putem și să gândim și să trăim în același timp. Trebuie să alternăm cele doua activități. Dar majoritatea dintre noi (și eu mă
aflu aici momentan) gândim aproape non-stop, și implicit nu trăim mai deloc. Gânditul și trăitul aproape ca apar în antiteza, însă nu sunt deloc. Noi suntem în viață pentru a trăi. Asta e tot, nu există nici un scop complex, scopul reiese din însăși definiția. Suntem în viață deoarece trăim, sau pentru a trăi. E simplu
de fapt.
   Să zicem că ne întâlnim cu o persoană pe stradă și vrem să interacționăm cu ea. În situația curentă, ne-am duce la respectiva persoana și am schimba niște replici, am folosi limbajul articulat, de care omenirea este atât de mândră. De fapt el este extrem de ineficient în interacțiunile unu la unu, sau unu la doi, trei,
un număr destul de mic. Limbajul folosit în momentul de fața ar fi, cred eu, potrivit pentru a realiza interacțiuni de unu la un miliard poate. Scrii un articol, o carte, pe care îl/o oferi spre a fi citit(a) de un grup enorm de oameni. Din nou ma leg de teorie, ea spune că putem interacționa ideal ca și grup, toți oamenii
sub o conștiință comuna, și așa o fi, nu pot să afirm asta cu tărie, pot doar cel mult sa cred asta.
  Peste tot se vorbește de evoluție bruscă. Gata, ACUM ne trezim toți aproape șapte miliarde de oameni și cream o lume utopica, așa, cât ai bate din palme. Ei bine, în Universul pe care îl cunoaștem lucrurile nu stau chiar așa.
  Evoluția, așa cum o cunoaștem noi, are nevoie de foarte mult timp, extrem de mult timp. Și nu zic nu, o fi existând și evoluția asta instantă despre care vorbesc, sau poate doar promovează, toți guru. Dar cum am putea noi să evoluam folosind o evoluție pe care nu o cunoaștem? Pai e cam greu, nu spun imposibil, și nici măcar nu cred asta, însă destul de greu. Poate de asta nici nu prea reușește nimeni să o facă și cu atât mai mult din acest motiv nu prea reușește nimeni să îi atragă în masa, să îi elibereze de Sistem. DOAR NOI NE PUTEM ELIBERA. Secretul este să facem ceea ce am venit aici să facem, și anume să trăim. Aici vine partea faină.
  Sistemul va încerca să ne pună piedici, el cu asta se ocupă, creează probleme pentru a menține fluxul gândirii, sau mai clar spus, pentru a manipula gândul. Și atât timp cât ne vom identifica cu mințile noastre, sistemul ne va manipula chiar pe noi. Însă noi în realitate nu suntem mintea noastră, nu suntem gândurile noastre, nu suntem nici măcar sufletul nostru. Noi avem toate aceste lucruri, avem o minte care creează gânduri, avem un suflet care alimentează mintea și
trupul cu energie de la noi înșine, de la sursa, de la vid, total, Dumnezeu, sau oricum vrem să denumim acest concept. În realitate asta suntem noi de fapt, suntem
sursa, sau o parte a ei. Acum e momentul să închizi browserul, calculatorul și să ieși în lume. ÎNCEPE SĂ TRĂIEȘTI!

                                                                                             Annonymous

A letter from a friend:



 The 17th of October 2013 01:50 Am
I've been wondering about sadness a lot lately. I wonder if it's like boredom. So I discovered that boredom generates creativity. I wonder if sadness generates hapiness. Now that I've thought this thought I realise that I might have chosen to be sad, no wait.
We choose what we are. That can't be right. What if we choose..there are quite some choices around. But why? I wonder if writing these down makes them something else than thoughts. I mean, I might have the time to control what I write better than how I control my thoughts. So thoughts can be controlled. And via thought the reality is controllable; now I think about her.
I keep getting back to her, or maybe she keeps getting back to me. She never actually wanted to come, she just wanted to see where I'm going. I'm okay with that, I don't afford not to be. I'm really stupid at this hour of the day, and I find this shit funny as hell. I don't think that what is written here is funny, but I see myself writing this and now this is a hilarious image.
  Annonymous
                                                                                       

Iți caut sarutul

9octombrie  02:36 Am
Dragul meu,
ma gândesc din când în când la tine, atunci când dispari de tot .

Curaj, cainele fricos.

30 septembrie
9:44 Am
Curajul nu este o virtute când riști ce nu poți pierde. Curajul pentru mine este mereu o virtute. Fiecare batere de inimă iți este calculată de ''Satana'' în timp ce ''Dumnezeu'' iți oferă o cale de întoarcere. Dar nu aleg nici ''rău'' nici ''bun''. Satana ma învățat să profit de ceea ce mi se oferă, iar Dumnezeu să îmi păstrez ambiția de a câștiga în continuare ceea ce îmi doresc.
 O să fiu suptă de gât până îmi va rămâne o urmă maronie, vizibilă tuturor. S-ar putea să nu îmi placă. Și am dreptate, nu mi-a plăcut acea durere dinainte să apară. Totuși i-am dat ei ceva. L-am luat ca pe un simbol al fericirii mele. Fericirea de a fi în preajma celor care vor să mă aibă, să le folosesc, să îmi dăruiască acea nevoie a lor mie și eu să mă descarc dăruind. Dăruiesc pentru a primi.
Am profitat de o sinceritate neagra, acea sinceritate a oamenilor care nu își recunosc propriul adevăr. O sinceritate pe care toți o simțim, indiferent de profesie, cultura, aptitudini. Toți vrem să nu recunoaștem lucruri care nu ne plac. Mie mereu mi se întâmplă să spun că caut o persoana, dar nu știu care și probabil aceea persoană este langă mine, dar nu o recunosc.
Curaj :) !







Numb

 Ce primim noi.
Auzul transmite neuronilor din inima, prin sute de frecvente, câteva sute de mesaje. Mesaje ce nu pot fi decodate în cuvinte, dar pot fi înțelese.
Văzul se activează de play apăsat de cineva sau ceva, în restul zilelor sunt doar camere de filmat conectate la energia din jur. Totul este recorded și pe jumătate deleted.
Al șaselea simț, calculează din palma restul de monede de la supermarket. Le simți echilibrul, prin cate palme au trecut , unde vor să ajungă mai departe.
Presiunea zguduie câteva inimi, la câteva minute. Presiunea greutății propriului corp sau a efortului de a elimina câțiva hamburgeri.
ADN-ul iți va fi modificat de hainele pe care le porți zi de zi. La muncă uniforma care te strânge doișpe ore, acasă pijamalele cu mâneci lungi. Modificat și de mobile cu radiații intense în lifturi, clădiri, zone rurale.
Indicatori care te duc la stopuri.
 Ce oferim noi.
Cate un protest la fiecare bancomat, câteva de buy me pe fiecare raft.
Încălzirea globală este accelerată de o fugă nebună a oamenilor la job și acasă.
Construim pentru ca mai târziu sa ne distrugă.
Case, televizoare, caști pentru mp3, nave marine, mașini etc.
Ajutor celor care dețin o armă și nu știu să o folosescă.
Oferim un sistem. Sistem abstract, critic, autonom, dinamic, deschis, închis, inteligent, izolat.



Ce e de făcut?

 Doar Chillstep, doar vară, doar chiloți, doar messenger, doar Ștefan, doar voci, doar mesaje, doar controlling mind learning. Doar crem, în cameră, doar cu degetul pe play, pe vise. Vise, vise sau fără vise, fără.
Doar în Dorohoi, doar cu Ana și Maria. Doar incurajări, doar documentare, doar noi, cu doi, mai exact cu trei, cu înghețată, cu Chillstep și Massive Attack în Risingson, in vise, nu, fără, fără vise.
Doar cu unul, în cutie, pe youtube sau redtube. În Italia, defapt Spania, pe 15, la 15, cu de ce-uri, cu analize, în sisteme. Oare de ce?
Doar impresii, în jurnal, cu Massive Attack. Doar intuiție, cu riscuri și control.
Doar pe zero, la 15 și 27, fără vise, fără bani, fără cutie, fără vară, doar somn, doar redtube sau youtube.

Despre blonzi

Ii visez pe blonzi. Spun presupuneri despre vreme, mai ales in pshologie. Stau tolaniti pe un pat moale, cu un genunchi ridicat. Sunt tolanitii care vor sa fie potenti la 70 de ani si slabi ca yoghinii. Sunt cei care asculta pop si vor manele, crezand ca progreseaza spre rock.
Sunt tolaniti pe un pat moale cu un genunchi ridicat. Le cad des bratul pe burta camuflata de un tricou in jurul ei. Spun presupuneri despre oameni, mai ales in psihologie.
Sunt ei mereu. Tolaniti si cacaciosi cand vin treburile mari, adica cele importante si concrete despre job si sfaturi de slabit. Sunt cei care fac teste de auto-cunoastere si se lauda cu ele. Iti vorbesc despre tot si toate ce nu iti trebuiesc.
Ei iti transmit chemarea de a fi la fel. Asadar, presupun bine despre oameni ca sunt cu palmele pe genunchi si usor de chemat. Presupun cu usurinta ca vremea influenteaza nimicul din puterea oamenilor, caci ei pot fi orice, cand vor, unde vor, dar mereu vor deveni momente. Oamenii vor fi blonzi intotdeauna. Fiindca toti facem teste de auto-cunoastere si citim horoscopul. Si toti spunem ca aceste momente nu ne influenteaza viata, si toti vorbim despre tot si toate ce nu ne trebuiesc.
Fiecare vrea sa aiba un job si sa arate ca scos din cutie, si fiecare facem eforturi plangandu-ne despre asta.
Cand nu sunt bruneti, si alte natii de lupi, care sfasie paturile moi, te tolanesti macar odata. Asa blond, bei o blonda, invarti un pix, de dezgolesti si razi de celalalt tine. Dar nu razi complet. Nu razi din plin. Nu razi cum stii ca poti sa razi. Nu razi cum ai vrea sa razi. Ai tot timpul un ochi deschis, iar cand se intampla sa iti adoarma, te prinde viata. Te prinde razand, cu pixul in mana.
In acele momente incepi sa te intrebi de ce esti blond, si nu gasesti nici un raspuns, devii nervos, apoi devii trist. Iti termini ziua si adormi. Maine o vei lua de la capat fara sa iti amintesti nimic.

Ceva și e de ajuns

Fiindcă nu-i destul pe cât vreau să fiu și cine sa fiu, pentru cei mai multi nu are cum să funcționeze doar cu necesitățile fizice și psihice. Pentru cei mai putini doar să se răcorească în ploaie și ajunge. Momentul răcoros îi ajuta să prindă energie pentru o săptămână. Aceia sunt ființe împlinite.
Când îmi aranjez parul cred că îmi va sta superb, dar va fi la fel de nearanjat, numai că știu că ceva i-am făcut, ca pe o problema pe care am rezolvat-o și nu mai contează rezultatul. Ca întrebările fără răspuns, ele nu au răspuns, dar le dau unul și e rezolvat.
Ca și oamenii care apar în momentele potrivite, ei nu au răspuns la interesele mele, dar sentimentul ca nu este nimeni s-a estompat
E nevoie de toți și de toate ca dovada ca lumea este așa cum ar trebui să fie.
Femeile au aceleași probleme de sensibilitate de când lumea și aceleași porniri de a domina fără ca nimeni să știe, fiind inconștiente de puterile sale, iar bărbații, pentru mine, rămân calculați.
Rămân la stare generală.Nu-i destul pe cât vreau să fiu, nu pentru că anumiți factori de loc îmi impun, faptul ca nu e nevoie de mai mult.
Sa stau la casa și sa am totul  într-o grădină sau livadă, să fiu o fiică și o sora chiar nepoata, cel mai des o prietenă. Nu e destul nici dacă plec de aici și vad întreaga omenire, nici dacă am alte roluri de director sau soție. Dacă ar fi să urmez logica, nu e destul doar să trăiesc.
Cu siguranță, voi contribui la dezvoltarea unor părți din mine, din alți sau a poporului. Să transmit mai departe o împlinire pe care toți o doresc. Aceleași lucruri: un iubit/ă, o melodie preferată, o carieră, un hobby etc.
Nu e destul, dar să fac ceva, orice , e de ajuns fiindcă este o problemă rezolvată.

Determinantii perceptiei


 Percepe tu o mie de cuvinte din povestea unui bancher, apoi din povestea unui filolozof. O specialitate , una care iti mai aproape du-o la extrem si vei fi deja drogat.
Vara e si mai greu sa iti faci vant cu evantaiul si sa asculti o batranica cum spune adjectivul cocalar. Pe asta nu o poti anticipa dar te vei simti ca un drogat
Imaginea obiectului, in cazul meu batranica, care a preluat cuvantul de la un grup de adolescenti , probabil nepotii ei, ma face sa ma simt inapoiata.
''Omul traieste intr-o lume pe care o percepe ca pe o situatie de viata, asa incat comportamentul sau va fi influentat nu doar de ''lumea'' in sine, ci si de felul cum este ea perceputa.''
Prin implicarea mea gasesc acest lucru un factor. Unul care ma pregateste sa am cea mai buna atitudine. Din  experienta interioara  nu schitez nici un sunet findca sunt de acord cu dansa.



Sunt momente


 Vezi totul in reluare, simti  bratele grele  si o broasca testoasa iti face cu ochiul dar, asta e doar un inceput.  Urmezi tu. Mic de statura , colorezi  locul nefavorabil, cu rasul subtire sau cu ochii
Noi oameni
mancam si visam. Dupa cam uitam.
Te invarti in camera care se invarte si ea .Nu ti se face rau, nu tusesti, suporti pentru ca e lejer sa fii confuz in ce ai de gand sa faci si ce vrei.
Sunt si momente cand iti strecori degetele prin parul tau, esti sexy. Cu adevarat vezi o parte din tine cat de sexy este. Poate fundul , ori buzele si spui in fata oglinzii , in soapta te iubesc .Altii se descarca facand rau altora sau mai mult sex, ori mananca intr-una. In rest toti spun mai mereu te iubesc sau fac un tatuaj cu numele tau.
Cine sa te opreasca?Fa-ti tatuaj si regreta. Spune intuitiei sa se aseze pe umarul tau si gata. Toate se vor tine cu intuitia ta. Cred ca timpul e o exceptie. Nu ai timp. Sa vezi si sa crezi , sau sa nu crezi, tu chiar stii si atat .
Momentele astea imi sunt preferabile pentru ca mereu e ceva bun din acel rau, stii ca frige dar mai stii cum ai alunecat cu curu pe o plita iar de data asta iti pui atentia la lucru si zici: wei , te frigi, nu te apropia.



Esti pe cont propriu




Nu simti sa spui nimic si nici sa misti ceva. Dar poti sa ghicesti ce se petrece in jurul tau.
Nu esti in coma profunda, doar putin linistit de eveniment.
Stii ca vezi, dar nu stii ce si doar simti ,dar nu stii pe cine.
Te bagi in fundul pamantului, dar de mana cu alti.
Nu spui nimic, pentru ca nu poti, nu ca nu ai vrea.
Ai o limba in gura altuia, de ce sa fie acolo, daca nu are gust.
Toti se uita la tine, dar nu spun nimic
Toti te vor si toti te uita
Toti stiu ce vrei ,dar cine iti spune ca poate nu vrei
Tu esti nehotarat si ramai asa
caci
Tot tu stii ce vrei ,ce simti si ce saruti

Spre nu stiu unde


Peste batran
Cei de la bar, cu capul de caine, îi vezi. Te urăsc. Nu stiu de ce ar trebui sa îţi fie frica de ei. Scoate cuvantul tampit din minte '' a trebui''. Îl vezi pe cel normal, cu capul de peste, fix ca al tău. El te iubeşte. Poate ar trebui sa-i faci cinste, chiar dacă eşti zgarcit. Uite, îţi da el bani sa îi faci cinste. Pare ca e dispus sa nu te uite în seara asta, ba chiar sa îţi scrie scrisori din cartierul vecin, asa cum îţi place.
Peste batran
Eşti emoţionat în fata propriei vieţi, pentru ca ştii nimic. Cu cine mă alerg eu în replici dacă oglinda îţi dispare? Asculta-ti iluzie! Ce fel de peste te-a mancat inaintea mea de vrei sa termini liceul? L-ai terminat. Asa cum vechiturile tale au facut-o, impreuna cu cei diferiti. Ti-au placut toti, i-ai urat pe aia normali, nu iti dai seama, asa-i? Nici atunci cand ti-au dat solzi jos nu ti-ai dat seama, i-ai iubit.
Peste batran
Te-ai lasat in seama nimanui. Desi ai cunoscut diversitate, ai crezut ca prietenul tau, pestele roz face parte din cei pe care ii poate admira toata lumea, chiar si tu . Crezi si acum prostule! Pacat ca nu ai dinti sa tragi de ala rosu, pana cand, doar tu sa il poti privi in acvariu caci
in viata ta, vei avea o memorie scurta. Vei realiza tot ce iti doresti pentru ca doar trei secunde iti sunt de ajuns pentru a avea curaj sau pentru decizii importante, chiar daca esti prins de pescarii oameni. O sa dai din aripioare micule, te vei zbate pana aproape sa mori. Iti revii tu pentru a muri de buna voie.
Pana atunci..înoată spre ocean sa te manance alti pesti mai mari sau chiar o pisica ori un sarpe curajos si pervers. Un ecosistem divers iti va zgaria ochii, iti vor praji coada sa fie crocanta in gurile lor pretentioase.
 Peste micuţ
De ce iti e frica? De usi , de imagini codate, de culori inexistente, de cuvantul iubesc si muzica balenelor micute prin apele tale. Rezolva codurile si mergi mai departe. Atat trebuie sa faci. Atat trebuie sa stii, dar pe langa sa stii unde iti e locul, unde esti acum, cine esti tu , cine sunt ei. 
50% din viata ta acvatica depinde de deciziile tale. Panicheazate. Nu ai voie sa te panichezi.

Drogatule

Miros de cauciuc la tine in pantaloni, dar parfum racoritor in narile exagerat de rosii. Iti lipsesc desenele de pe periti? Scoatele de undeva din pamant, impregneazale.
Baai!! Nu esti la tine acasa in pizda ma-ti ,nu fa asa ceva, la mine. Canalul e al publicului, doar egoismul e al tau. Fara pat si fara caldura din luna iunie , poti pleca in alt loc mistic. Canalul asta e al meu. Scuza-te si ia-ti cele 50 de pagini pe care tu scrii doar frumos. Aici inspiri gunoaie si praf alb.
In ianuarie poti sa revii, ca ne e frig, ca nu avem ferestre catre apus niciodata. Daca tot vii, adu si o doza, nu stiu cum faci. Iti scuturi pieptanul in pungulite.
Apropo, aseara am avut un vis. Oamenii fugeau de blocuri. Pentru ca se umflau si ieseau din pamant, in final, explodau. Catabombe nu erau sigur, sa vezi cum tipa lumea, cum toti copii erau tinuti in buzunare, ca banii.
Un sfat drogatule: de valoare acum,nu mai sunt banii, ci viata. 

Real


In timpul concertul mi-a scapat faptul ca esti mai nebun decat de obicei. Te leganai in luminile colorate si visai.
-Iubitule, nu mai spera, doar fa-o!
Am vrut sa spui licurici si tic-tac-uri ca muza din mintea mea, tot tu, chipul si vocea ta.
 Nimic nu parea real cand priveam partile din corpurile celor din jur legandu-se.
Am vrut in multime, sa nu te mai simt.
Am avut piciorele dezamorsite, gata sa plec oricand de la concertul ce-mi cuprindea pasii.
Ai venit dupa mine, de asta te simt inca.

Dragul meu,

4 mai
Am avut timp de toate. Am spalat paharele, am facut salata, am sters dulapuri si frigidere, dar cel mai mult am gandit si am uitat. Reb' l  fleur este o melodie care descrie legaturile sinaptice (este regiunea de comunicare dintre doi neuroni, sau un neuron și un organ efector (mușchiglandă etc.)

Iar ''Povestea lui Pi'' nu este doar un film pe care l-am privit dupa reclama. Dupa cateva ore nu mai simt decat efectul catorva scene, un tigru insensibil si un vis perfect, colorat cu o balena creata din alte animale. Caldut pentru spirit, nefolositor pentru ratiune.
5 mai
Da, iti poate placea si asta, sa pocnesti din cele doua degete si sa bei apa dintr-un pahar smecher.Ti se face pofta doar privind prin el si prin apa.Ah! Iar am gandit si am uitat. Nici macar cititul din nou nu imi aduce aminte ce a fost cand: am intrat pe site-ul unui cetatean, cand m-a alintat dragut unu, cand reclama a inceput in mintea mea in timpul spectacolului. Oare atunci cand melodia lui Chrisette Michele a facut diferenta dintre Rihanna si unu Lucian?Starea de visare. Asta face diferenta dragul meu, exagerarea usoara a lucrurilor atunci cand visezi constant. Poti trage bariere doar in cazuri de panica. Te prinzi de moment atat de intens ca il intensifici injurandu-l ori iubindu-l.

Pentru a fi un scriitor


De doua ori mai mult imi doresc sa scriu despre lucrurile care mi se intampla decat despre psihologia gandurilor nebune. Sanatos este sa imi exprim sentimentele si sa le dau ''o tenta'' prin talentul meu dar, cu cat sunt mai talentata cu atat nu scriu nimic. Scriu despre un semn anume si il intensific in minte de zeci de ori fata de cat scriu pe foaie.  De aceia parinti nostri au jurnale cu poezii si nu jurnale, isi exersau talentul prea mult, pe aceasi tema :iubirea. Atat de multe descrieri, iar finalul este acelasi, il iubesti.
Sunt cateva caracteristici pe care am putut sa le indentific ,dar nu pe toate sa le si pun in aplicare: sinceritatea, vocabularul, starea pe care o transmiti si o sclipire.
 Sinceritatea e autodisciplina. Poti scrie indiferent de starea de spirit, scrii despre tot ce merita amintit.
 Cuvantul poate fi atitudinea, umorul, orice iti da incredere in tine. Poti exersa la nesfarsit imbinarea cuvintelor dar exista o fractiunde de secunda in care o singura imbinare  face ca recompensa sa nu fie amanata.
Starea pe care o transmiti e starea ta. Asemanatoare cu a altora, sau e doar a ta, scrisa pentru ca cei ca tine sa te gaseasca
 Sclipirea pe care o ai esti tu.
Daca abilitatile tale de scriitor sunt slab dezvoltate, exersarea lor este benefica.
Dar acestea sunt doar teorii :)

Iubitule,


Problema e incordarea, neaceptarea prin picior peste picior, cu mainile in buzunar sau impletite, privirea uimita, gesturi ascunse in ganduri, monstri si alte priviri pe pereti scorojiti. In loc de tu , esti frica exersata de putine ori.
Nestingherita stare, alintata pentru a o imblanzi, analiza pasnica ca o singura certitudine ca poti fi tu daca e urmata de o apreciere minuscula, superficiala dar deajuns. O minte confuza dar imbibata in detalii. E galagie.
Daca vrei sa te intelegi ramai in neant.
-Aste-as ganduri nebune, iti spui deseori. Le lasi atinse pe cele curate, fara judecati , fara critica absurda, esti un suflet pur. Tu, cu caldura si raceala pentru mine, cu ingereasca cautare a adevarului propriu, cu aceiasi confuzie a randului, fara prea multe simboluri, fara macar sa te gandesti daca poti avea ceva si chiar sa poti primi.
E ideal si incontrolat, nu ?

Ganduri pierdute



Nu stiu daca exista o intrebare care sa raspunda la toate intrebarile de pana acum. Toate poftele adolescentine raman in urma cam des. Pierd firul oricarei scene, adorm la jumatate si revin.
Citesc Ion pierduta in descrieri, incep de la 0, raman in urma iar. Acum au devenit ganduri pierdute.

L-am numit soldatul


   Omul invelit in bronz cu corpul palid si invinetit , cu coatele la vedere. Isi arata chipul in fata luminii negre, privind-o indiferent pe pielea unora si al lui. Dar de multe ori am fost nevoita sa ii spal corpul de toata intunecimea cu care este uns pe brate si incheieturi , mai des acolo unde il doare mai  tare.
 Ii privesc scurgerile de apa pe oasele nisipoase la atingere.
Atunci cand toti stropi mari se aduna in jurul taliei , ceva il bucura. Cred ca fluturasi ii sorb apa.
De obicei , tarziu dupa miezul noptii ii scurg parul lung, il usuc intr-al meu si il las sa creasca in cearsaful alb  impregnandu-se culoare.
El devine modul meu de a alerga. Cu doi pasi inainte, imi lasa urma fragilitatea pe care o culeg si o usuc pe marginea campului de lupta. Imi lasa foi albe sa ii scriu povesti despre asfalt, despre costume insemnate, cu papion negru si despre el . Sa ii povestec seara despre cladiri cu oameni straini in ele, despre ei, cum isi catara copii pe muntii de hartie.


Soldatul este tot mai slabit in apa involburata si toate ceasurile au ticait la fel . Nimic  indepartat. Aceeasi placere de ai privi corpul  .




Tine ritmul



    Poti sa speri mai mult daca dansezi, esti batran si iubesti o pustoaica. Nu stiu daca esti o fata frumoasa. Nu stiu daca si sa fii o pustoaica iubind un batran. Dar incearca. 
  Nu esti omul comun , dar nici geniul. Am ca si comparatie doar cuvinte: norocosule! 
  Ca tii ritmul cu multe culori de colo-colo, stiu. Esti omul modern. Afectat de orice, urat de mine, urmarit de pasi si alte comparatii, manevrat de tentatii exotice, stupide la un sfarsit. Esti tu criticat si critic, dar mai bun, curajos pana la tot felul de sfarsituri. Esti mai tatuat, pe intregul brat si pleoape.
   Ai mai multe timpuri si mai multe camasi diferite. Esti tot mai des tu, simplu, dar mai singur, cu mai multe placeri, dar mai putine implinite.   
  Fara mustata azi, vorbesti la fel, esti mai gol si plictisit. Esti cumva lipsit de speranta?Nu exista sotia ta, alti oameni sinceri, prietena ta, nu poti merge in America, copilul tau, mancarea eco, dar Doru tu existi(cu intonatie), America exista, eu am rabdare cu tine.  
  Danseaza si spera ori murdaresteti gatul cu inca un fum tras in tine. Orice altceva, mai putin sa privesti tavanul ca mine. 
  Stii ca sunt telenovele alea in care personajele negative creeaza doar neplaceri personajului principal, o actrita iesit din comun de frumoasa, cu o stare de spirit mereu binevoitoare si nebuna dupa fericirea proprie, adica un domn si el iesit din comun de sexy. Tot speri ca ea il va recupera din medicamentele prescrise de oamenii gresiti, speri in actiunile lui mai mult decat in actiunile tale. Tu stii ca nu ti se intampla tie. Dar stii ca ti s-ar putea intampla? 
   Nimanui nu povestesti de ce tai privirile din reviste vechi, faptul ca le lipesti in actualul jurnal, faptul ca numai tu privesti ochii acelora, pentru ca frazele tale sunt dedicate nimanui, decat lor . Esti cumva singur? Pe bune Doru...! :) Stergeti degetele murdare de banii iarasi numarati. Cantareste nebunia pe care ai putea sa o faci, sa devii un cantaret latino, asa cum te si vad.  
  Sa stii ca  iti dauneaza calatoriile lungi in masini confortabile si geamuri fumurii, ca un domn.
  Nu ti se intampla si tie? Sa pocnesti din degete si scaunul devine mai confortabil, te afunzi in el ca in patul minunat, din lemn, al mamei. Ti-ai dormit copilaria in el, ai adunat campuri si ganduri in salteaua ta vesela. Dar tu calatoresti pe picioarele tale. Nu e vorba ca iti exersezi rezistenta pe banda rulanta sau printre oamenii care urla la tine.  Calatoresti asa singur ca ne dai noua impresia ca nu ai nevoie de ajutor. Mereu e niciodata incat ma ajuti pe mine la temele inexistente

Soldatul

Imi imbraca firele de par cu degetele lui, arcuite din cauza rapiditatii, sa nu sufere nici pielea lui , nici a mea.
Imi imbraca pielea cu o armura gata sa cada, chiar intentionat si sa imi taie firicerele de par.
Isi pune, si el,  armura grea si se izbeste de toti soldatii buni, pregatiti in manuirea cat mai buna a sabiilor, pe care le poate lipi la loc firele de par.
Soldatul  imi domina definitiv pori deschisi de aburul frigului. Soldatul devine apoi statuie. Ma lasa pe mine sa ii ridic fruntea si sa ii deschid toti nasturii verzui. Ma indeamna sa ma aprecieze. Imi da o epoca si o societate, imi da un loc, in armura lui , la rasarit. Il las mai mult in pielea mea, sa ii iubesc nasturii verzui si sa imi domine orice parte din corp prin simpla sinceritate si atitudinea rigida, atasata uneori de afectiunea copilul din mine.
 Imi inveleste armura si pleaca.


Dreptul de a castiga momente

10februarie
Sunt ganduri pierdute, dispar odata cu oameni

3Martie
 Tocmai am vazut rasaritul 07:50 AM. Am apasat cu un deget pe punctul portocaliu iesit de dupa dealuri si au aparut nori roz, mai mult gri.
 De cate batai de inima e nevoie sa privesti lumina?
5Martie
Nu am timp de nici un 0. Trebuie sa apuc 100 sau 175 ca sa termin in rand cu ceilalti
  
16Martie
Unde sunt ?
-acum....
Ce sunt?
-aici....



13 februarie

 Cuvintele, in general, imi dau emotii cand le pronunt impreuna cu o alta fiinta existenta sau nu, desi daca as spune inexistenta as fi in visul de aseara, unde ii spuneam Filozofului lucruri care pe mine ma incarca. Il vad de ceva timp omul perfect pentru orice stare intensa si neexplicata pana in acest moment.
 O stare lejera...mereu va fi un punct invizibil pentru oricine vrea sa il vada.

Unde ma aflu?

Unde ma aflu?La ora de istorie si la nivelul meu distrugator. Degeaba incerc sa  imi dau seama care-i problema.
-Care-i problema?
E a profei pentru ca nu imi preda lectia, apoi eu sa invat fiecare detaliu pe de rost SAU e problema mea pentru ca exercitiul meu de intelegere a textului e de cacat.
Bineinteles!Puteam sa ma nasc cu un  IQ ridicat, asa mult ca doar plantai in acest sol fertil, o idee,  crescand si evoluand daca este udat din cand in cand si starnita de factorii externi( de cele mai multe ori negativi). Dar nu m-am nascut Einstein. Sunt tot eu, Andreea, cea care trebuie sa exersezeze etnogeneaza, intelegand-o la un nivel  necesar.
Un kg de cuvinte amestecate cu un kg de idei poate iesi o salata delicioasa pentru degustatori profesionisti. Opera este inteleasa de oameni la un nivel necesar simturilor, dar nu si starea completa a compozitorului.Si nici ca as putea intelege un artist vreodata in splendoarea lui adevarata sau macar pe vreun istoric bizantin.
Intorc roata si nici o concluzie, cea pe care eu o admit nu este indeajuns de buna pentru rezolvarea totala a problemei , fara sa mai apara vreodata( e sigur faptul ca sunt o idealista si imi place sa gandesc totul sp
re absolut) Indirect sau direct pot concluziona orice teorie incepand de la un singur fir. Asocieri cu care poti dezvolta in asa fel incat sa ajung la concluzia pe care eu mi-o doresc(daca cumva stiu ce imi doresc). A dori, dorinta, Doru :) A dori-a fi stapanit de tendinta de a face, de a avea sau a dobandi ceva, a rani, a nazui ceva. E un triunghi in care ciocnesc colturile, niciodata ajungand la un lucru, unul singur. Nu stapanesc nimic, nu trag de sfori nici un absolut, doar situatii, oameni pe care ii pot rani sau bucura superficial, prin ei simtind si eu (de obicei) altceva.
Deci, unde ma aflu?La nivel de teorie. Iubesc artisti dar, nu cunosc prea multi, nu cunoasc daca starile lor sunt asemanatoare cu ale mele si nici nu stiu de ce vreau sa aflu. Sa vad binele in fiecare ''maimuta''  din spatele si din fata mea e o solutie, dar nu deajuns.
Ce imi doresc eu? Absolutul care, daca ar exista, mai devreme sau mai tarziu m-ar inebuni. Realitatea e deprimanta, uneori, ca sa o apreciezi. Poate as putea doar sa o privesc, deocamdata sa trag cu ochiul la situatiile stupide care se formeaza intr-un mod si mai stupid. ''Nu merita sa fie totul verde'', nici constientizarea realitatii in paralel cu greselile facute intentionat. Ca atunci cand cumperi painea cea mai moale si mai aratoasa de la supermarket, dar imbibata cu prafurile care o mentin asa si care tie, clar iti fac rau intr-un mod nociv.
Concluzie.Stiu unde ma aflu acum dar nu intodeauna. Realitatea nu imi da acele frisoane de care deja sunt dependenta, dependenta de iluzii.
-Cat de necesare imi pot fi ele?
-Necesare cand mi-ar lipsi reusita?

Un idiot



Cat de mult mi-ar placea sa fie dat o zi intreaga , o data pe an, doar amurg. Cu el o data m-as dezveli in bratele lui si inca o data in sufletul meu. Nu imi doresc sa mai folosesc cuvantul suflet pentru ca regulile imi impun sa raman treaza pentru momente delicate. Totul e mult prea fugitiv, se intampla prea des sa uit de imbratisarile lui, fata de regulile care sunt primare in gesturile mele, atat de controlate, prea putin ''pur si simplu''.
M-ar intreba cineva cum-de nu e al meu. Chiar, de ce nu sunt in bratele lui ?De ce un lucru atat de perfect pentru prima oara poate sa nu existe si sa mi se spuna in fata:
- bai fata , idealul nu exista!
Idealul nu poate fi al meu ?Al nimanui ?E si el trecut de varsta pe care o poarta, una lingusitoare si neagra. Idealul imi poate fi un om, un individ de nu l-as suporta daca nu l-as iubi deja, dar ce pot face eu ?Sa lupt cu mine pentru mine? Pentru nimic in final. Pentru tipul asta ?Nu ar indrazni sa ma culeaga de nicaieri si nici sa ma prinda daca voi cadea, nu e de jocul meu, e de lasat in filme, gen drama. Si pe bune ca drama e putin spus la cat de dramatic este el. Se rup varstele , cuvintele , fustele pentru lacrimile vesele, imbibate de veselie, trecatoare cand ma priveste.

Dragul meu jurnal baiat

De ce mereu imi dau seama de lucruri sublime, neobservate?Sunt eu naiva , poate de asta nu sunt sincera. Sunt si Andreea cand vreau. Sunt nimeni. Ma bucur de asta, ma bucur sa vad cum am scurgeri de memorie, cum vreau sa fiu singura cu oameni in jur, ma bucur pentru ani ce trec neoservati.
Imi place sau urasc ?Pot fi si cinica cu totul , in special cu cel ce ma iubeste. De asta nu mai inteleg limbajul indragostitilor.Si timpul asta! imi place, dar il urasc. Ma leaga de propriul corp prea tanar pentru acesti ani.