Iubitule,


Problema e incordarea, neaceptarea prin picior peste picior, cu mainile in buzunar sau impletite, privirea uimita, gesturi ascunse in ganduri, monstri si alte priviri pe pereti scorojiti. In loc de tu , esti frica exersata de putine ori.
Nestingherita stare, alintata pentru a o imblanzi, analiza pasnica ca o singura certitudine ca poti fi tu daca e urmata de o apreciere minuscula, superficiala dar deajuns. O minte confuza dar imbibata in detalii. E galagie.
Daca vrei sa te intelegi ramai in neant.
-Aste-as ganduri nebune, iti spui deseori. Le lasi atinse pe cele curate, fara judecati , fara critica absurda, esti un suflet pur. Tu, cu caldura si raceala pentru mine, cu ingereasca cautare a adevarului propriu, cu aceiasi confuzie a randului, fara prea multe simboluri, fara macar sa te gandesti daca poti avea ceva si chiar sa poti primi.
E ideal si incontrolat, nu ?

Ganduri pierdute



Nu stiu daca exista o intrebare care sa raspunda la toate intrebarile de pana acum. Toate poftele adolescentine raman in urma cam des. Pierd firul oricarei scene, adorm la jumatate si revin.
Citesc Ion pierduta in descrieri, incep de la 0, raman in urma iar. Acum au devenit ganduri pierdute.

L-am numit soldatul


   Omul invelit in bronz cu corpul palid si invinetit , cu coatele la vedere. Isi arata chipul in fata luminii negre, privind-o indiferent pe pielea unora si al lui. Dar de multe ori am fost nevoita sa ii spal corpul de toata intunecimea cu care este uns pe brate si incheieturi , mai des acolo unde il doare mai  tare.
 Ii privesc scurgerile de apa pe oasele nisipoase la atingere.
Atunci cand toti stropi mari se aduna in jurul taliei , ceva il bucura. Cred ca fluturasi ii sorb apa.
De obicei , tarziu dupa miezul noptii ii scurg parul lung, il usuc intr-al meu si il las sa creasca in cearsaful alb  impregnandu-se culoare.
El devine modul meu de a alerga. Cu doi pasi inainte, imi lasa urma fragilitatea pe care o culeg si o usuc pe marginea campului de lupta. Imi lasa foi albe sa ii scriu povesti despre asfalt, despre costume insemnate, cu papion negru si despre el . Sa ii povestec seara despre cladiri cu oameni straini in ele, despre ei, cum isi catara copii pe muntii de hartie.


Soldatul este tot mai slabit in apa involburata si toate ceasurile au ticait la fel . Nimic  indepartat. Aceeasi placere de ai privi corpul  .




Tine ritmul



    Poti sa speri mai mult daca dansezi, esti batran si iubesti o pustoaica. Nu stiu daca esti o fata frumoasa. Nu stiu daca si sa fii o pustoaica iubind un batran. Dar incearca. 
  Nu esti omul comun , dar nici geniul. Am ca si comparatie doar cuvinte: norocosule! 
  Ca tii ritmul cu multe culori de colo-colo, stiu. Esti omul modern. Afectat de orice, urat de mine, urmarit de pasi si alte comparatii, manevrat de tentatii exotice, stupide la un sfarsit. Esti tu criticat si critic, dar mai bun, curajos pana la tot felul de sfarsituri. Esti mai tatuat, pe intregul brat si pleoape.
   Ai mai multe timpuri si mai multe camasi diferite. Esti tot mai des tu, simplu, dar mai singur, cu mai multe placeri, dar mai putine implinite.   
  Fara mustata azi, vorbesti la fel, esti mai gol si plictisit. Esti cumva lipsit de speranta?Nu exista sotia ta, alti oameni sinceri, prietena ta, nu poti merge in America, copilul tau, mancarea eco, dar Doru tu existi(cu intonatie), America exista, eu am rabdare cu tine.  
  Danseaza si spera ori murdaresteti gatul cu inca un fum tras in tine. Orice altceva, mai putin sa privesti tavanul ca mine. 
  Stii ca sunt telenovele alea in care personajele negative creeaza doar neplaceri personajului principal, o actrita iesit din comun de frumoasa, cu o stare de spirit mereu binevoitoare si nebuna dupa fericirea proprie, adica un domn si el iesit din comun de sexy. Tot speri ca ea il va recupera din medicamentele prescrise de oamenii gresiti, speri in actiunile lui mai mult decat in actiunile tale. Tu stii ca nu ti se intampla tie. Dar stii ca ti s-ar putea intampla? 
   Nimanui nu povestesti de ce tai privirile din reviste vechi, faptul ca le lipesti in actualul jurnal, faptul ca numai tu privesti ochii acelora, pentru ca frazele tale sunt dedicate nimanui, decat lor . Esti cumva singur? Pe bune Doru...! :) Stergeti degetele murdare de banii iarasi numarati. Cantareste nebunia pe care ai putea sa o faci, sa devii un cantaret latino, asa cum te si vad.  
  Sa stii ca  iti dauneaza calatoriile lungi in masini confortabile si geamuri fumurii, ca un domn.
  Nu ti se intampla si tie? Sa pocnesti din degete si scaunul devine mai confortabil, te afunzi in el ca in patul minunat, din lemn, al mamei. Ti-ai dormit copilaria in el, ai adunat campuri si ganduri in salteaua ta vesela. Dar tu calatoresti pe picioarele tale. Nu e vorba ca iti exersezi rezistenta pe banda rulanta sau printre oamenii care urla la tine.  Calatoresti asa singur ca ne dai noua impresia ca nu ai nevoie de ajutor. Mereu e niciodata incat ma ajuti pe mine la temele inexistente