Despre blonzi

Ii visez pe blonzi. Spun presupuneri despre vreme, mai ales in pshologie. Stau tolaniti pe un pat moale, cu un genunchi ridicat. Sunt tolanitii care vor sa fie potenti la 70 de ani si slabi ca yoghinii. Sunt cei care asculta pop si vor manele, crezand ca progreseaza spre rock.
Sunt tolaniti pe un pat moale cu un genunchi ridicat. Le cad des bratul pe burta camuflata de un tricou in jurul ei. Spun presupuneri despre oameni, mai ales in psihologie.
Sunt ei mereu. Tolaniti si cacaciosi cand vin treburile mari, adica cele importante si concrete despre job si sfaturi de slabit. Sunt cei care fac teste de auto-cunoastere si se lauda cu ele. Iti vorbesc despre tot si toate ce nu iti trebuiesc.
Ei iti transmit chemarea de a fi la fel. Asadar, presupun bine despre oameni ca sunt cu palmele pe genunchi si usor de chemat. Presupun cu usurinta ca vremea influenteaza nimicul din puterea oamenilor, caci ei pot fi orice, cand vor, unde vor, dar mereu vor deveni momente. Oamenii vor fi blonzi intotdeauna. Fiindca toti facem teste de auto-cunoastere si citim horoscopul. Si toti spunem ca aceste momente nu ne influenteaza viata, si toti vorbim despre tot si toate ce nu ne trebuiesc.
Fiecare vrea sa aiba un job si sa arate ca scos din cutie, si fiecare facem eforturi plangandu-ne despre asta.
Cand nu sunt bruneti, si alte natii de lupi, care sfasie paturile moi, te tolanesti macar odata. Asa blond, bei o blonda, invarti un pix, de dezgolesti si razi de celalalt tine. Dar nu razi complet. Nu razi din plin. Nu razi cum stii ca poti sa razi. Nu razi cum ai vrea sa razi. Ai tot timpul un ochi deschis, iar cand se intampla sa iti adoarma, te prinde viata. Te prinde razand, cu pixul in mana.
In acele momente incepi sa te intrebi de ce esti blond, si nu gasesti nici un raspuns, devii nervos, apoi devii trist. Iti termini ziua si adormi. Maine o vei lua de la capat fara sa iti amintesti nimic.

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu