Curaj, cainele fricos.

30 septembrie
9:44 Am
Curajul nu este o virtute când riști ce nu poți pierde. Curajul pentru mine este mereu o virtute. Fiecare batere de inimă iți este calculată de ''Satana'' în timp ce ''Dumnezeu'' iți oferă o cale de întoarcere. Dar nu aleg nici ''rău'' nici ''bun''. Satana ma învățat să profit de ceea ce mi se oferă, iar Dumnezeu să îmi păstrez ambiția de a câștiga în continuare ceea ce îmi doresc.
 O să fiu suptă de gât până îmi va rămâne o urmă maronie, vizibilă tuturor. S-ar putea să nu îmi placă. Și am dreptate, nu mi-a plăcut acea durere dinainte să apară. Totuși i-am dat ei ceva. L-am luat ca pe un simbol al fericirii mele. Fericirea de a fi în preajma celor care vor să mă aibă, să le folosesc, să îmi dăruiască acea nevoie a lor mie și eu să mă descarc dăruind. Dăruiesc pentru a primi.
Am profitat de o sinceritate neagra, acea sinceritate a oamenilor care nu își recunosc propriul adevăr. O sinceritate pe care toți o simțim, indiferent de profesie, cultura, aptitudini. Toți vrem să nu recunoaștem lucruri care nu ne plac. Mie mereu mi se întâmplă să spun că caut o persoana, dar nu știu care și probabil aceea persoană este langă mine, dar nu o recunosc.
Curaj :) !







0 comentarii:

Trimiteți un comentariu