Am dreptul

  Cum să pierzi ceea ce nu ai ? Uite cum cineva într-un moment de sclipire a scris o cărticică cu instrucțiuni de folosire pentru fiecare persoană.
Fiecare avem câteva caracteristici generale de a gândi, de a pune problema, de aceea mie îmi este ușor să te duc în eroare despre ceea ce crezi că ești sau cine ești.
  Ești sclavul meu când tu nu ai încredere în tine, când tu nu iți cunoști drepturile, când tu nu ai principii, când crezi despre tine că ești un idiot, de asta meriți să fii în genunchii mei și sa faci ceea ce spun eu.
Din când în când iți fac poftele, iți cumpăr o ciocolata, iți dau un timp să te răcorești, ca apoi să o iau de la capăt. Am dreptul să mă sprijin pe tine , pe umărul tău dacă simt nevoia fără să iți dau ceva în schimb. Am dreptul să iți coordonez viața, să iți spun că părinții tăi nu exista, că adevărul este relativ în orice condiție, că viata înseamnă bani.
   În timp ce tu ai dreptul să te pierzi în gândurile mele perfide..
   Te împotrivești ?Te jignesc băăiii, cine oi fi tu!

Same letter from a friend:

  Totul e lejer.
  Am auzit treaba asta de atâtea ori încât și-a pierdut sensul, dar încerc să-l regăsesc. Ideea este că putem fi triști, putem fi nervoși, putem fi afectați, putem fi în depresie, și totuși totul poate fi ok. Cu toate astea nu este totul ok. Acum este, dar nu tot timpul. De ce? Teoria spune că datorită gândurilor. Însă ce înseamnă asta în practică? Ei bine gândurile sunt făcute strict cu un scop. Scopul variază extrem de mult, atât de mult încât
nu ne mai dăm seama ca este unul și același scop, dar el este de fapt unul singur. Pe scurt, gândurile sunt soluții la ANUMITE probleme. Soluția și problema, formează împreună un total, ele sunt opuse dar fac parte din același lucru, una e partea negativă și cealaltă e partea pozitivă.
Societatea ne învață că
problema reprezintă partea negativă, iar soluția partea pozitiva, însă treaba asta nu este bătută în cuie. Ce-ar fi de exemplu dacă am avea o mulțime de soluții și nici o problemă? Cam aici ne aflăm cu gândurile, avem prea multe gânduri, mult prea multe în comparație cu ce probleme ne confruntam. Noi trebuie să trăim, nu
să gândim.
  Noi, ca oameni nu ne pricepem tare bine (sau chiar deloc) la multitasking. Mai exact nu prea putem (sau chiar deloc) să facem doua lucruri exact în același timp. Cu alte cuvinte nu putem și să gândim și să trăim în același timp. Trebuie să alternăm cele doua activități. Dar majoritatea dintre noi (și eu mă
aflu aici momentan) gândim aproape non-stop, și implicit nu trăim mai deloc. Gânditul și trăitul aproape ca apar în antiteza, însă nu sunt deloc. Noi suntem în viață pentru a trăi. Asta e tot, nu există nici un scop complex, scopul reiese din însăși definiția. Suntem în viață deoarece trăim, sau pentru a trăi. E simplu
de fapt.
   Să zicem că ne întâlnim cu o persoană pe stradă și vrem să interacționăm cu ea. În situația curentă, ne-am duce la respectiva persoana și am schimba niște replici, am folosi limbajul articulat, de care omenirea este atât de mândră. De fapt el este extrem de ineficient în interacțiunile unu la unu, sau unu la doi, trei,
un număr destul de mic. Limbajul folosit în momentul de fața ar fi, cred eu, potrivit pentru a realiza interacțiuni de unu la un miliard poate. Scrii un articol, o carte, pe care îl/o oferi spre a fi citit(a) de un grup enorm de oameni. Din nou ma leg de teorie, ea spune că putem interacționa ideal ca și grup, toți oamenii
sub o conștiință comuna, și așa o fi, nu pot să afirm asta cu tărie, pot doar cel mult sa cred asta.
  Peste tot se vorbește de evoluție bruscă. Gata, ACUM ne trezim toți aproape șapte miliarde de oameni și cream o lume utopica, așa, cât ai bate din palme. Ei bine, în Universul pe care îl cunoaștem lucrurile nu stau chiar așa.
  Evoluția, așa cum o cunoaștem noi, are nevoie de foarte mult timp, extrem de mult timp. Și nu zic nu, o fi existând și evoluția asta instantă despre care vorbesc, sau poate doar promovează, toți guru. Dar cum am putea noi să evoluam folosind o evoluție pe care nu o cunoaștem? Pai e cam greu, nu spun imposibil, și nici măcar nu cred asta, însă destul de greu. Poate de asta nici nu prea reușește nimeni să o facă și cu atât mai mult din acest motiv nu prea reușește nimeni să îi atragă în masa, să îi elibereze de Sistem. DOAR NOI NE PUTEM ELIBERA. Secretul este să facem ceea ce am venit aici să facem, și anume să trăim. Aici vine partea faină.
  Sistemul va încerca să ne pună piedici, el cu asta se ocupă, creează probleme pentru a menține fluxul gândirii, sau mai clar spus, pentru a manipula gândul. Și atât timp cât ne vom identifica cu mințile noastre, sistemul ne va manipula chiar pe noi. Însă noi în realitate nu suntem mintea noastră, nu suntem gândurile noastre, nu suntem nici măcar sufletul nostru. Noi avem toate aceste lucruri, avem o minte care creează gânduri, avem un suflet care alimentează mintea și
trupul cu energie de la noi înșine, de la sursa, de la vid, total, Dumnezeu, sau oricum vrem să denumim acest concept. În realitate asta suntem noi de fapt, suntem
sursa, sau o parte a ei. Acum e momentul să închizi browserul, calculatorul și să ieși în lume. ÎNCEPE SĂ TRĂIEȘTI!

                                                                                             Annonymous

A letter from a friend:



 The 17th of October 2013 01:50 Am
I've been wondering about sadness a lot lately. I wonder if it's like boredom. So I discovered that boredom generates creativity. I wonder if sadness generates hapiness. Now that I've thought this thought I realise that I might have chosen to be sad, no wait.
We choose what we are. That can't be right. What if we choose..there are quite some choices around. But why? I wonder if writing these down makes them something else than thoughts. I mean, I might have the time to control what I write better than how I control my thoughts. So thoughts can be controlled. And via thought the reality is controllable; now I think about her.
I keep getting back to her, or maybe she keeps getting back to me. She never actually wanted to come, she just wanted to see where I'm going. I'm okay with that, I don't afford not to be. I'm really stupid at this hour of the day, and I find this shit funny as hell. I don't think that what is written here is funny, but I see myself writing this and now this is a hilarious image.
  Annonymous
                                                                                       

Iți caut sarutul

9octombrie  02:36 Am
Dragul meu,
ma gândesc din când în când la tine, atunci când dispari de tot .