Noi toți-20 iunie


  Nu știu dacă niciodată înseamna defapt acum și nici cum aș putea face din zi noapte(doar dacă închid ochii)e un joc de-a cuvintele care mă controlează. Da, cuvintele mă controlează mai mult decât le controlez eu pe ele, căci le spun apoi le gândesc. Multe mă controlează pentru că mă las controlată.
 Cred că totul este rațional, începând de la câte operații pot face într-un moment oarecare până mă duc spre nicăieri, așa cum tu te duci și pare că ne întâlnim întâmplător pe acolo. Ai înțeles, nu?Domn' filozof m-a învățat că nimic nu-i întâmplător. Cred că ajungi la perspectiva asta doar dacă faci legături, cum că lumea pornește de undeva, tu te pornești dimineața de acasă ca apoi șoferul troleului să se pornească de acasă o dată cu tine dar să o facă pentru tine, un profesor să se trezească o data cu tine ca voi doi să vă întâlniți, doamna de la covrigărie să se trezească o dată cu tine ca să iți cumperi tu un covrig, un om oarecare să se trezească în aceeași dimineață cu tine și să va întâlniți pe o stradă unde te salvează de o mașină care putea să te calce. Un om oarecare nu este un om oarecare, chiar dacă suntem multi oameni și facem lucruri diferite, toți se nasc cu același potențial, toți înseamnă întreaga lume.
 Nu e ciudat că noi toți putem fi ce vrem dar alegem ca mai mult din jumătate din viața noastră să facem lucruri pentru ceilalți și chiar și așa noi toți, mai mult din jumătate din noi nu suntem pe deplin împliniți?



Însăși viața-7 Iunie

      14:30
 Mă găsesc pe mine în mijlocul de nicăieri, uitându-mă noaptea la cer. Într-un fel știu că-i albastru chiar și noaptea, iar ziua știu ca e negru și stelele sunt încă acolo asa cum sunt idealurile mele. Sunt precum cerul. Le văd indiferent de zi sau noapte , tristă sau bucuroasă, eu sau alt personaj.
Îmi imaginez finalul, viitorul, sfârșitul sau de oriunde vrei să privești. Este același. Pe mine în mijlocul de nicăieri conștientizând că am tot ce îmi doresc și privind în urmă, văzând că nu există întrebarea și răspunsul la ce scop am eu. Ca și cum mi-aș pune problema dacă exist. Important e că am un ou, nu de ce am un ou.
 Fac parte din ''viață''. Aceasta este pasiunea mea. Ma cufund în ea până dispar în însăși viața....acesta este idealul meu.
Dar acum ce?Încă gândesc și încă îmi pun problema, respectiv întrebarea: câte fețe are un ou?Și oricum nu pot înțelege ce magii face găina de îi iese un pui din ou.Găina e vrăjitoare.
 Mă gândesc la copilăria mea, cum știam cumva, de undeva din nori alegeam răspunsuri la întrebări complicate. Cumva ele erau aranjate pe categorii, dar nu le recunoșteam. Tot ce știam e că puteam selecta, pur și simplu, un răspuns cu condiția să îl fi ales pe cel potrivit, altfel el revenea la loc, ca într-un joc pe telefon. Știam că pot și că trebuie doar să vreau. Și tu o știai( o știi), din curiozitatea de a te căuta pe tine, într-un mod inconștient .
 Suntem atât de simpli. Acum, oameni mari, fumam, dar suntem atât de simpli, ne îmbrăcam cool, dar suntem atât de simpli, avem arme și suntem foarte simpli. Haosul este foarte complex, dar noi suntem atât de simpli.

Perspectiva-1 iunie

21 decembrie 21:15

''Faci parte din univers'', mă gândeam în aceasta dimineața așteptând troleul în mijlocul orașului, în mijlocul mulțimii. O finalitate minusculă așteaptă troleul cu numărul 682. Finalul s-a produs când am ajuns aici, căci scopul înseamnă pentru oricine nesemnificativ. Iubesc și privesc, mă hrănesc cu soare, o realitate, o perspectivă mai bine spus, aceeași privită în filmul meu preferat. "Andreea are lumea ei"
Iubesc și privesc, mă hrănesc cu soare. Toată lumea o făcea în dimineața aia. Priveam în jur și era nesemnificativ, poate pentru că nu vroiam să văd lumea lor de a iubi, de a privi, de a se hrăni cu soare. Sau poate pentru că doar eu aveam în mine un sentiment în care puteam să fiu ce vreau și alegeam nesemnificativ.
Troleul 682 nu a ajuns, dar am ales să plec cu 21 ca apoi să mă simt un mic Dumnezeu. Eu creez lumea, de aceea eu aleg troleul și nu troleul pe mine.

1 iunie 00:26
Privesc, apoi iubesc, dar mai întâi mă hrănesc cu soare.