Însăși viața-7 Iunie

      14:30
 Mă găsesc pe mine în mijlocul de nicăieri, uitându-mă noaptea la cer. Într-un fel știu că-i albastru chiar și noaptea, iar ziua știu ca e negru și stelele sunt încă acolo asa cum sunt idealurile mele. Sunt precum cerul. Le văd indiferent de zi sau noapte , tristă sau bucuroasă, eu sau alt personaj.
Îmi imaginez finalul, viitorul, sfârșitul sau de oriunde vrei să privești. Este același. Pe mine în mijlocul de nicăieri conștientizând că am tot ce îmi doresc și privind în urmă, văzând că nu există întrebarea și răspunsul la ce scop am eu. Ca și cum mi-aș pune problema dacă exist. Important e că am un ou, nu de ce am un ou.
 Fac parte din ''viață''. Aceasta este pasiunea mea. Ma cufund în ea până dispar în însăși viața....acesta este idealul meu.
Dar acum ce?Încă gândesc și încă îmi pun problema, respectiv întrebarea: câte fețe are un ou?Și oricum nu pot înțelege ce magii face găina de îi iese un pui din ou.Găina e vrăjitoare.
 Mă gândesc la copilăria mea, cum știam cumva, de undeva din nori alegeam răspunsuri la întrebări complicate. Cumva ele erau aranjate pe categorii, dar nu le recunoșteam. Tot ce știam e că puteam selecta, pur și simplu, un răspuns cu condiția să îl fi ales pe cel potrivit, altfel el revenea la loc, ca într-un joc pe telefon. Știam că pot și că trebuie doar să vreau. Și tu o știai( o știi), din curiozitatea de a te căuta pe tine, într-un mod inconștient .
 Suntem atât de simpli. Acum, oameni mari, fumam, dar suntem atât de simpli, ne îmbrăcam cool, dar suntem atât de simpli, avem arme și suntem foarte simpli. Haosul este foarte complex, dar noi suntem atât de simpli.

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu