În salbaticie-22iulie

Lista de verificare psihologie, cam la fel de aproape de lista cumpărăturilor de urgență.
Sunt iar eu, după examen și memorie blocată în termeni specifici, îmi revin ideile de odinioară''into the wild'' Am revenit în București de parcă aș veni în sălbăticie, toxica dar liniștitoare. Fiecare fața anonimă fuge oriunde găsește liniște, toți fug de parcă s-ar feri de ploaie. Fiecare fața anonimă are povestea ei, iar eu mă gândesc la ele, în felul în care să le reproduc altora, mai mult altuia cu o poveste la fel de diferită, dar nu anonimă. Probabil nu m-aș întreba dacă nu ar fi atât de multi: de ce fug toți dacă nu se găsesc pe ei?
 Am crezut ca Palatul Parlamentului o să îmi ofere mai multă agitație ca oriunde, în schimb am găsit un loc de acasă unde puteam să stau întinsă pe iarba fără nici o privire nedumerită, parcul Izvor. Echilibru total. Auzeam mașinile, îi auzeam pe folkiști cu chitările, îi auzeam pe copii și pe toți căinii dresați să tragă scheibord-ul. Mă auzeam și pe mine, foarte puțin ceea ce ma bucurat în sfârșit pentru că singură aglomerație pe care o găseam se afla doar în capul meu când era liniște.

Identitate sau confuzie-5 iulie

E un vis transpirat al dimineții,
Același subiect, dar diferit de săptămâni.
Se face după-amiază, cu nori de ploaie și eu de-a lungul mării.
Mă trezesc în vis, pe nisipul lipicios apoi mă ridic cu găurele pe pielea goală.
Sunt culoarea și substanța experientei individuale, dar mereu înainte să fac asta mă izbesc.
Tații iubiților mă întreabă: Andreea, un' te afli?
Alerg, alerg în case diferite, oameni la fel,
Alerg privind toate fețele gemene, sunt nu-ul oamenilor,
Alerg cu bicicleta, devin transpirația dureroasă a oamenilor.
Sunt slabă, mă oprește vântul, dar sar ștrengară peste crăpăturile pământului.
Sunt gurile căscate ale oamenilor,
Ma ciupesc în vis, și nu știu unde sunt.
Alice e în țara de origine "închis într-o cutie de ciocolată".
Mă întâlnesc cu doru pe o stâncă a acelei plaje, filmată dintr-un colț de unde mi se vede părul fluturându-se.
Privesc valurile de parcă în fața mea e un geam și-s o melancolică puturoasă.
Sunt profitoarea de cuvinte a oamenilor.
Iubitul se așează lângă mine, îngenuncheat pe pat, îmi cuprinde fața cu palmele calde, le prelungește încet pe gât și roșu pe umeri.
Sunt perversitatea lui Miley Cyrus,
Nu știu unde sunt, dar știu cine sunt:
Sunt Fight Club-ul lui Chuck Palahniuk.
Sunt interiorul lăsat în urma pașilor pe nisip,
Ma trezesc în fundal de darkjazz, la fel cum am adormit.
Sunt visul lui Alice, urmată de realitatea care-i mai mult decât un vis.