Sensurile lui Jacob-30 septembrie

 Soarele mă privește la 7 dimineața. Jacob fumează o țigară privind și el soarele. Construiește raționamente, apoi o introspecție a propriilor raționamente. Citise cu o seară înainte despre pupilele dilatate, cum ele se dilată la orice fel de excitare. Au efectul de a face persoana de sex opus mai atrăgătoare și chiar dacă e noapte și e natural să imiți pisicile, ne creăm impresia că celălalt e excitat din pricina noastră. O eroare a mecanismelor noastre fizice.
 Jacob se gândește de ce psihicului i se spune psihic dacă face parte din fizic, ideile nu fac parte din lumea fizică?De ce limbajul trebuie să departajeze cele două lumi dacă ele se află întotdeauna în comuniune așa cum niciodată nu se întâmplă doar să gândești sau doar să simți, le faci pe ambele (poate una mai mult decât alta)
 Din toate construcțiile mentale pe care le-a făcut Jacob la 7 dimineața una din ele l-a mulțumit și i-a încheiat dimineața '' eu creez sensurile'' ceea ce înseamnă că totul poate avea un sens dacă el o dă acelui ''orice''. Sensul lui Jacob există pentru că el există.

Jacob-4 Septembrie

Ultima foiță făcută în parc. A lins-o cu salivă și a aprins-o cu chipul senin și mulțumit pentru mine. Parea că nu mai făcuse asta pentru cineva. Sigur, au fost câțiva oameni, de care trebuia să ne ferim, dar amuzamentul a crescut pe seama lor. Deghizările au fost și mai amuzante. Jacob începu să vorbească mult, cum făcea de obicei. Pe măsura ce vorbea, eu ma adânceam în liniște. Observând-mă, își lungi privirea către mine:
- Știu la ce te gândești.
În preajma lui mă simt matura, faptul ca el este filozoful, dar și extrovertitul, mă face pe mine să îmi doresc să fiu cumva opusul. Introvertita de mine! Nu i-am răspuns, pentru că amândoi știam adevărul. Mi-am luat piciorul în mâini și l-am așezat peste celălalt ca și când i-am arătat tot ce era de înțeles. Jacob, tu ești liber! Jacob izbăvește-mă! Asa cum mi-am pus piciorul peste celalalt, el mi l-a așezat la loc și le-a despărțit cât să încapă intre ele. Cu țigara între buze și ochii ațintiți spre mine îmi spune:
- Tot ce trebuie să faci este să iți pierzi echilibrul.