Jacob-4 Septembrie

Ultima foiță făcută în parc. A lins-o cu salivă și a aprins-o cu chipul senin și mulțumit pentru mine. Parea că nu mai făcuse asta pentru cineva. Sigur, au fost câțiva oameni, de care trebuia să ne ferim, dar amuzamentul a crescut pe seama lor. Deghizările au fost și mai amuzante. Jacob începu să vorbească mult, cum făcea de obicei. Pe măsura ce vorbea, eu ma adânceam în liniște. Observând-mă, își lungi privirea către mine:
- Știu la ce te gândești.
În preajma lui mă simt matura, faptul ca el este filozoful, dar și extrovertitul, mă face pe mine să îmi doresc să fiu cumva opusul. Introvertita de mine! Nu i-am răspuns, pentru că amândoi știam adevărul. Mi-am luat piciorul în mâini și l-am așezat peste celălalt ca și când i-am arătat tot ce era de înțeles. Jacob, tu ești liber! Jacob izbăvește-mă! Asa cum mi-am pus piciorul peste celalalt, el mi l-a așezat la loc și le-a despărțit cât să încapă intre ele. Cu țigara între buze și ochii ațintiți spre mine îmi spune:
- Tot ce trebuie să faci este să iți pierzi echilibrul.

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu