Exercițiu de filozofie -

 Retrospecția acțiunilor mele sunt calculate în timp ce prietenii îmi vorbesc despre acțiuni, tot ale mele. Aproape de melancolie dar fără sinonimul trist și dacă nu e trist atunci poate ca nu merge acel filmuleț cu mine plângându-mă sau vorbind sec, la fel ca un scriitor în fața spectatorilor "Da, sunt un rahat". Care o fi mecanismul prin care scriitorul ajunge să spună asta? Căci e o surpriză, nu pot anticipa vorbele lui și nici să le reproduc pentru că nu-i de ajuns să le spun. Oricum, acel filmuleț tot nu merge, după cum îmi imaginez eu, adică după cum mi s-a imprimat în cap tiparul unui scurtmetraj, adică doar cele pe care le-am văzut cel mai des, retrospecția e mereu plină de poveste și cântec iar a mea e obiectiva și seacă.
 Totul a decurs natural și ''asa cum ar trebui''. Această manifestare a limbajului mă obligă să văd concluzia, finalul, morala, locația, stația, perspectiva ta, faptul că fiecare acțiune a mea își are locul și justificarea pentru că avantajele și dezavantajele nu există, decât în cazul în care calculez și trăiesc calculând. Poate m-am prins o dată că număr pavelele sau drumul cel mai scurt spre casa, sigur m-am prins numărându-mi restul banilor, calculând orele.
'' Pentru că'', combinația de cuvinte se potrivește chiar și numărătorilor (persoane care numără, care socotesc, care calculează ceva, orice), se formează un cerc și ajung la locul și justificare în cazul lor pentru că număratul e ceva natural numărătorilor deci orice aș fi eu sau tu, în mod natural voi face sau vei face ceva în mod natural, firesc.
Scriitorii își calculează distanta ideilor după ce le-au transpus pe hârtie, calculează cuvinte, sau poate toți introvertiții o fac, iar scriitorii sunt un rezultat al lor. Introvertiți calculează cauza și efectul, dar nu mai mult decât spațiul dintre ele, spațiul fiind gol, o calitate a lor de a afla ce este ceea ce nimeni nu se întreabă. Cine sunt curioșii?Oameni de știință puși în vârful piramidei.
 Scriitorii privesc conștienți, variabilele sunt multe iar retrospectiva lor e imediată, analiza și intuiția îi ajută să ajungă la un rezultat mai repede decât un om de știință.
  Retrospectiva mea e imediată dar îngreunată de mecanismele de descifrare sau de punere într-o anumită ordine a amintirilor oprindu-mă la adevăr și verificabilitate, pentru că ceea ce vreau să pun într-o ordine are condiția de a fi verificat. Adevărul este minciună. Oricât de mult aș încerca să privesc că totul e așa cum trebuie ajung la ideea că cumva, pe undeva, am mințit, iar ceea ce cred eu că este adevărat defapt este o minciună.
Pe de altă parte limbajul nu îmi permite să analizez de la cap la coadă într-un timp scurt adevărul presupus de mine.

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu