Ce imi spun eu mie-26 martie



      
Nu am nevoie de un mentor pentru ceea ce știe el , ci pentru siguranța de sine pe care o emană. Am nevoie de un mentor ca să mă asculte nu să îmi dea sfaturi, iar unul bun o să mă asculte știind că trebuie să mă învețe să mă ascult pe mine însămi, iar atunci când el și-a terminat treaba, îmi voi da seama că sunt singurul meu mentor, căci orice sistem e bun, indiferent dacă mai ieși în afara lui.
Greșelile fac parte din sistem.   
Îmi dau seama și că privesc mereu timpul de foarte aproape.  Ziua de mâine, după câteva luni, după ani de zile, când viaţa în sine există și peste un miliard de ani, sau ar putea. Şi pentru că o privesc într-atât de aproape fac lucruri atât de mici, care contează doar pentru zilele pe care le am în vedere. Cam atât cat voi trai. De aceea nu contează ce fac, atât timp cat fac și doar dacă e pentru mine.
Ce îmi spun eu mie? 
 În nici un caz nu descopăr adevărul ci mă eliberez de el. Îl știu, inconștient, probabil îl și aplic la fel de inconștient, am control atât de puțin asupra acestui sistem: întreg psihicul.
Îmi spun că pentru a-mi dezvolta psihicul am nevoie să uit tot ce știu despre mine și despre ce se află în jur ca să pot vedea în afara lui și a mea.
SĂ UIT DE RUTINĂ, caci cu siguranță nu e la fel dacă mă pun și cu capul în jos.
Îmi spun că singura revelație care există este doar să văd. Restul se schimba de la sine.