Identitate sau confuzie/ din perspectiva anxietății


   irationalul
Nu mai ai metafore, nu stii să te exprimi, nu știi să scrii
Nu mai ştii multe despre tine, ci doar că exişti, te numeşti
Nu mai citeşti, nu mai priveşti oamenii,  nu mai cânţi singură
Nu ţi-ai înnoit conduita andreea, nici nu ţi-ai îmbunătăţit papucii, nu ai rămas cu aceeaşi freză
Nu eşti, dar exişti
  pozitivismul absurd/penibil
Dar simţi şi spui şi le vezi ca şi cum ar fi în faţa ochilor tăi, inclusiv a celorlalţi
Vrei să fii frumoasă
Vrei să iubeşti mai mult decât să fi iubită
Vrei să te cauţi în continuare, în exterior, desigur
Vrei să te schimbi în ceva mai bun şi zici că azi eşti cea mai bună versiunea a ta
Apoi îţi bagi pula în ea de versiune şi iar te lupţi
Vrei dar nu e de ajuns fără să faci
  căutarea
Cine eşti tu Andreea?
Ştii cine eşti, ştii că eşti tu, dar nu tu, tu
Ci tu prin ochii celorlalți
Nu ştiu dacă eşti un rezultat sau tu şi rezultatul, adică mediul şi genetica
Sau poate o egoistă înnăscută, crezând că eşti o galaxie, vreun praf stelar, ceva, altceva
Sau poate vreo fiinţă sexuală, care își face partea în această lume
Ori doar baza unei piramide iar în vârf să fie ceva mai mare decât tine
  priceperea
Oricine ai fi, oricum, eşti valoros/valoroasă

1 comentarii:

cosmin stiglet spunea...

Ti-am spus ca o sa citesc

Trimiteți un comentariu