Încerc să accept


În încercarea de a accepta cumva că nu îmi vei raspunde niciodată iţi scriu lucrurile pe care nu ti le-am zis dar pe care sunt sigura ca le ştiai ca stiu.

De ce nu îmi mai poţi raspunde?
 Pentru ca tu Gabriel Pal ești mort. Ai murit in data de 1 octombrie la 10:30, într-o maşină.  Matei pune pariu că ai râs înainte să te urci în afurisita de maşină și te-a durut în cur dacă ai sau nu centura pusă. În nici un caz nu se se discută aici că nu te-ai gândit la consecinţe pentru că tu ai fost cel mai matur om pe care l-am cunoscut, dar se discută despre cum ai ales conştient că dacă cumva exista posibilitatea să mori, nu va fi o problemă pentru tine. Asta este un motiv pentru care doare atât de mult."Oamenii se nasc singuri și mor singuri", spuneai.

Un alt motiv pentru care mă doare moartea ta este pentru ca erai frumos. Oricine poate spune ca te-a iubit de la primul contact aşa cum și eu am făcut-o pentru că oricine se simţea in jurul tau comod cu el însuşi și ascultat. În doar doua zile de când te cunoscusem ţi-am cerut să ne mutam împreună.

De ce mă simt vinovată iraţional?
Pentru că atunci când în autobuz ţi-a căzut afurisită de gumă de mestecat pe jos ar fi trebuit să nu o ridic și să nu iţi răspund la întrebări despre ce carte citeam și să nu vorbim tot drumul ca să aflu că nu vei avea îndeajuns de mulți bani să faci masterul și apoi să mă simt atât de bine că te-am convins să îl faci ca apoi să vrei acuma câteva zile să îi mai vezi pe prietenii tăi, ca apoi să vii din nou in Cluj. Dacă nu ai fi făcut masterul mă gândesc că nu ar fi fost nici un motiv pentru care sa sărbătoreşti cu prietenii tăi. Îmi trec fugitiv aceste gânduri, de aceea devine și mai dureros.

De ce îmi este dor de tine?
Pentru ca eşti tu. E la fel daca m-aş întreba de ce te-am iubit? Tot pentru ca eşti tu.
În sine mea am aşteptat toată vara să te revăd și din nou voiam să mai aştept un an ca să locuim împreună. Ar fi însemnat să reunit toată familia de data asta.

De ce nu am trecut de etapa de negare?
Cred că tu, eşti in mintea mea, iar moartea e doar un proces al vieţii cu care eu încerc să mă împac. Înţeleg doar că corpul tau este mort iar tu încă trăieşti.

De ce tu eşti liber?
Pentru că nu ai lăsat nimic nerezolvat în urma ta. I-ai învăţat pe majoritatea oamenilor să nu devină dependenţi de prezenta ta. Ţi-ai învăţat părinţii cu faptul că eşti plecat, m-ai învăţat pe mine sa fiu ok, singură cu tine, ai dat tuturor doar discuţii gratis, fară condiţionări. Matei spune că nu prea ţi-a plăcut lumea asta ș
i de accea erai atât de împăcat cu moartea, aveai genul acela de atitudine pe care îl au bătrânii care stiu că nu mai au mult timp.

De ce am impresia greşită că nu a fost un accident?
Pentru că te bucurai de fiecare zi ca şi cum ar fi fost ultima, indiferent că una era mai bună sau mai puţin bună.





1 comentarii:

Andrei spunea...

Ai scris trist dar frumos.

Trimiteți un comentariu